RSS
 

Archive for aprilie, 2013

din vârful tastelor…

14 Apr

Becul economic revarsă o lumină palidă în cabinet.
„Parcă-i un salon din „pavilionul canceroşilor” mă trece un gând.
Doctorul explica, dincolo de uşa întredeschisă, unei doamne de ce cutare medicament e mai bun ca altul.
„E complicat să vă expun acum graficele comparative şi toate studiile efectuate ca să vă conving de ce e mai bun ăsta… E într-adevăr mai scump, da merită!… Poate mergeţi cu mine la un simpozion şi atunci poate că veţi înţelege mai bine ce vreau să vă spun!” îi explica doctorul cuprins parcă de nerăbdare şi vizibil nervos.
Femeia nu prea înţelegea de ce îi schimba tratamentul pe care îl mai luase şi altă dată şi care o ajutase…
Privesc afişele publicitare înşirate pe pereţii sălii de aşteptare cu numele diverselor firme de medicamente scrise pe la colţuri şi îmi aduc aminte de o „prezentare” ţinută cu vreo 3 ani în urmă într-un luxos restaurant.
Un amic doctor mă rugase să mă ocup de realizarea slide-urilor în power-point şi de restul imaginilor. Au fost invitaţi medici din judeţ (unul limitrof Mehedinţului) dar şi din Ungaria.
La terminarea savantelor expuneri, doctorii au dat năvală înspre mesele încărcate cu bucate iar eu am rămas să strâng aparatura: laptop, videoproiector, cabluri, mufe, reflectoare, etc.
La un moment dat am vrut să îmi iau şi eu ceva de mâncare (plecasem de-acasă pe la 4 dimineaţa şi ocupat cu repetiţiile „actorilor” uitasem să beau până şi obişnuitul pahar cu apă).
N-am avut nici o şansă să penetrez zidul uman. Fiecare înfuleca de-a-mpicioarelea ce apuca sau îndesa în plase de plastic. Am fost de-a dreptul ORIPILAT de comportamentul acestor bravi slujitori ai lui Esculap.
Am vrut să filmez momentul însă mi-a fost ruşine şi m-am temut de duşmănia acestora. Doar ungurii stăteau pe margine şi priveau.
Mi-am zis că mai bine e să aştept – „s-or sătura odată şi-odată şi mai rămâne ceva şi pentru mine”.
Ei aş! Mesele s-au golit complet şi odată cu ele şi sala de oameni.
Am intrat în bucătărie să cer ceva la femeile care pregătiseră meniul însă mi-au spus că „au scos tot-tot afară pe mese”. Nu mai aveau nimic, nici măcar vreo felie de pâine şi că „nu mai găteau!”…
Mi-am dus echipamentul la maşină, am plecat şi am oprit la margine de oraş la un magazin de unde mi-am luat ceva de ronţăit – eugenii şi grisine.
A fost ULTIMA „prezentare medicală” la care m-am mai dus de-atunci!…

Următorul pacient al doctorului, beneficiază cam de acelaşi discurs explicativ însă despre „calităţile” altui „produs-medicament”.
Îl ascult curios şi mă întreb ce ar mai fi trebuit să ştie firoscosul doctor, înainte de a recomanda doct „boabele” alea?
De pildă …
Că industria farmaceutică este pe locul doi în lume ca PROFIT după cea bancară.
Că doar CANCERUL aduce PROFIT mai mare decât traficul de arme şi droguri LA UN LOC.
Că SINGURA grijă a corporaţiilor farmaceutice este să-şi MAXIMIZEZE PROFITUL.
Că un medicament „nou” pe piaţă este timp de 10 ani este „pe brevet” şi înainte ca patentul să expire acesta are cel puţin o „calitate” – este foarte SCUMP.
Că medicamentele aşa-zis „noi” nu sunt decât copii „la indigo” ale celor deja existente însă ele sunt suficient de „diferite” pentru ca companiile (!) să ceară brevet nou propriu (În 1990 se produceau la nivel mondial circa 50 de medicamente noi, acum nu mai mult de 20!).
Iată ALTE câteva trucuri prin care corporaţiile îi păcălesc pe doctori (şi nu-i vorba de excursii în paradisuri, premii sau potol gratis ci de … ALTCEVA).
Înainte de a se scoate o pilulă „nouă” se fac o mulţime de testări placebo controlate apoi se face mare tam-tam întrucât acestea garantează rezultate pozitive (aproape toate medicamentele vor fi comparate, la un moment sau altul, cu placebo iar „lăudătorii” angajaţi de companiile de medicamente să-i năucească de cap pe doctori, iubesc rezultatele pozitive dar şi…graficele pe care le produc acestea).
Ce se fac însă dacă pilula a nouă are rezultate negative la teste în ciuda tuturor eforturilor?
Datele dezamăgitoare nu vor fi introduse în grafice ci vor fi menţionate pe scurt cu litere mici sau ignorate în mod deliberat când se trag concluziile. Dacă rezultatele sunt absolut negative nu se publică deloc sau cu foarte mare întârziere.
Alte câteva trucuri folosite.
Se aruncă toate datele într-un program de statistică şi se raportează ca semnificativă orice relaţie între orice şi orice doar dacă serveşte la demonstraţie. Unele rezultate ies pozitive doar dintr-un noroc chior.
Dacă grupul de tratament se simte mai bine decât cel placebo, este lăsat aşa iar dacă grupul placebo se descurcă mai bine – acest indicator va fi „ajustat” când se vor trage concluziile.
Efectele secundare dau o imagine proastă noului medicament aşa că nu vor fi incluse în analiza finală.
Dacă unele date grafice „nu dau bine” vor fi ştersae iar dacă aduc un spor de imagine medicamentului, vor fi păstrate.
Dacă rezultatele sunt proaste, computerul poate analiza subgrupele: poate că va găsi ceva date diferite, favorabile.
Când testele sunt pozitive ele sunt publicate de câteva ori în locuri diferite ca să pară că există o „abundenţă” de testări diferite.
Informaţia care pune în lumină bună un medicament are şanse mai mari să fie reprodusă decât aceea care arată ineficienţa lui.
Lista trucurilor folosite este lungă şi plină de cinism. PROFITUL este, după cum spuneam, SINGURUL CRITERIU…

O bătrânică iese din cabinet ţinând strâns în pumn hârtia “electronică” pentru farmacie şi băţul de care se sprijină la mers.
Îi deschid uşa, o ajut să iese, ies şi eu odată cu ea apoi renunţ să mă mai întorc la întâlnirea mea programată – cu doctorul.
Vream să-i povestesc despre apă.
Însă asta PREVINE şi nu ar face decât să-i încurce socotelile. Ce rost are să mai pierd din timpul şi aşa destul de scurt, al vieţii mele?
„Medicii sunt oameni morţi din punct de vedere spiritual, spunea Mircea Eliade. Pentru că şi-au însuşi erorile metodic şi experimental”…

 

Human Body…

14 Apr

Vrei să-ţi iubeşti mai mult trupul pe care l-ai primit împrumut la naştere?… Mergi la Antipa…


 

30 de ani de la Inteligenţa materiei…

14 Apr

M-am luat de pe scaun şi de la feisbuk, am băgat mâna în teşchereaua cu bănuţi şi am apucat-o înspre Bucureşti ca să-mi re-întâlnesc Mentorul…
E un gest simplu ca acela prin care dovedeşti cuiva că ÎL IUBEŞTI. Aşa fac şi atunci când mi-e dor de mama Domnica: mă sui în maşină şi mă duc la Isverna să-i spun…
Mulţumesc lui Alin şi minunatei Nico Boga şo iubitei mele soţii care mă ACCEPTĂ aşa cum sunt!…
Aici puteţi vedea şi voi câte ceva din cele ce s-au spus acolo…

Scriitorul şi etnologul Romulus Vulcănescu aprecia, în 1995, că “Inteligenţa materiei” este “unică în literatura ştiinţifică românească prin cantitatea de informaţie prezentată într-o sinteză integratoare ce va face cinste culturii româneşti”.

 


 

apa poluată…

14 Apr

Apa menajeră – cică ar fi principala sursă de poluare a Dunării. Dar industria chimică din cele 19 ţări care alcătuiesc bazinul hidrografic, dar medicamentele deversate odată cu urina şi fecalele bolnavilor aflaţi în spitalele riverane, dar hidrocarburile navelor, dar poluarea ungurească încă vie în peştii şi ecosistemul de lângă noi, dar… dar… dar…
Noi bem apă din Dunăre – reamintesc asta pentru aceia care poate că uită “furaţi” de alte griji…
În 10 ani – în Severin – CANCERUL – cuvântul CEL MAI TEMUT din vocabularul oricărei limbi, a explodat de la circa 3000 de cazuri în anul 2000 la circa 8000 azi. Şi creşte de la zi la zi.
La o populaţie aflată în declin (Severinul a avut cândva 120 000 de locuitori, iar azi abia dacă ajunge la 80 000) fiecare al ZECELEA severinean se laudă că are în el celule de neo-formaţie sau mal-formaţie… Superb! … Sau cum?
Eu caut să conving CHIAR ACUM pe oricine vieţuieşte pe-aici de necesitatea unui echipament de purificat apa de la reţea – apă din Dunăre. O fi bine o fi rău? O fi de-n-jurat, o fi de lăudat?
Mie îmi place să fac asta şi o voi face în continuare mulţumit fiind că am stricat contabilitatea Doamnei cu Coasa pe care o cunosc mai bine decât mulţi cetirori de pe-aici…

http://revistaplafar.ro/S-o-s/613/apa-menajera-principala-sursa-de-poluare-a-dunarii.html

 
No Comments

Posted in apa

 

din vârful tastelor…

14 Apr


Ultima dată când am fost la el – se face poimâine săptămâna, i-am promis că revin ca să vorbim despre “filtru” şi despre apă. Soţia lui mi-a spus însă “să nu-l ascult că nu mai judecă bine”…
“Nu ştiu ce-o să mă fac cu banii să-l îngrop că am cheltuit tot prin spitale iar eu n-am pensie că nu m-a lăsat să plec de-acasă”…
Omul era în faza terminală a unui cancer care-i desfigurase tot trupul. Mintea însă îi era bună. Mai bună parcă decât altă dată.
Îl cunoscusem cu ani în urmă când intrasem în aceeaşi casă şi discutasem cu aceşti oameni posibilitatea investiţiei într-un echipament de purificat apa. Priorităţile familiei erau altele.
“Trebuie să ajut băiatu să-şi termine casa. Am preluat eu ratele lui la maşină, ca să-i fie mai uşor cu alelalte rate” s-a justificat atunci…
Criza care a apărut parcă de nicăieri le-a încurcat toate cheltuielile. Pensia lui “bărbierită de Boc” nu a mai putut acoperi ratele la gipan şi “i l-a luat firma de lizing” iar copilu a renunţat la casa aproape terminată şi s-a-ntors la bloc. Fără funcţie că “a căzut partidu” dar şi plin de datorii.
“În 4 ani am îmbătrânit cât în 10! – îmi spune acesta potrivind o lumânare îndoită lângă sicriu. După ce termin cu pomana şi cu tot, mă duc să-mi fac analizele că nu mi-e deloc bine. Ies afară odată la trei zile cu efort şi parcă scot un creion aşa-s de subţiri fecalele mele”.
“Neaparat să mergi” îi spun.
“Mama, trecui pe la cimitir şi îmi spuse ţiganu care sapă că n-are ce se face. Groapa aia se umple la loc cu apă. Că nu mai stă odată şi ploaia asta!”
“I-o fi fost sete lu vecinu!” zice cu voce şoptită, o bătrână aşezată pe un scăunel.
Văduva, împrobodită cu o basma ieftină neagră, dă să zică ceva apoi se răzgândeşte.
Un gând nespus o străbate ca strigătul unei păsări de noapte…

 
No Comments

Posted in apa