RSS
 

prea târziu…

11 Feb

din vârful tastelor…
În urmă cu vreo 3 ani l-am vizitat trimis de un amic comun (un proprietar de echipament de purificat apa). Nici n-a vrut să audă de “filtru”:
“- Am făcut împrumut la bancă să iau maşină copilului, are rate la o garsonieră în Bucureşti pe care tot eu i le plătesc, nu pot să dau banii pe aşa ceva!”…
Azi trecui pe la el, rugat fiind de acelaşi amic comun.
O amintire din ceeace se mai poate chema un om: aproape schelet, galben pământiu – “cancerul şi citostaticele i-au mâncat sângele”, imobilizat la pat, cu mâinile şi picioarele umflate ca nişte mănuşi de cauciuc din cauza ganglionilor axilari şi inghinali imenşi.
M-am uitat la aceştia şi i-am palpat, rugat fiind de soţia omului mirată de “cartofii ăia uriaşi de sub piele”…
“-A trecut pe-aici o doctoriţă, i-am spus de gâlme da nici n-a vrut să pună mâna pe el!”…
“Păi şi dacă punea ce!”- i-am răspuns… în gând
Ceeace m-ă impresionă însă extrem de profund fu rugămintea muribundului:
“Vreau aparatu ăla al dumneata! Ăla de strecoară apa – am citit în Cronica de Severin de el”…
Soţia se uită rapid dezaprobator la mine şi înţelesei că nu-i cazul să continui.
Pe hol la plecare îmi spuse cu lacrimi în ochi că ea n-are pensie, că a cheltuit prin spitale pe la Bucureşti peste 150 de milioane (“toţi banii puşi de-o parte” şi că nu ştie cum o să-l înmormânteze, că nici copilul nu stă prea bine cu banii…
Viaţa şi Moartea însă merg mai departe fără să le pese de îngrijorările, de ironiile sau de lamentările noastre…

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply