RSS
 

Celulita – două vorbe

15 Mar

Celulita ca boală a fost descrisă prima dată de un medic francez din Lyon acum mai mult de 150 ani şi a început să apară în publicaţii mondene la sfărşitul anilor 60, prima referinţă fiind în revista “Vogue”.
Academic vorbind, celulita se mai numeşte „hipodermită cronică circumscrisă” sau „paniculopatie edemato-fibro-sclerotică localizată”.
Mecanismul de producere este legat de permeabilitatea pereţilor capilarelor la albumină datorită unor mecanisme care ţin de dereglări ale sistemului imunitar (acesta eliberează citokine care modifică echilibrul acido-bazic intern). Pereţii capilarelor permiţând trecerea albuminei (în mod normal sunt impermeabili la albumină) în lichidul interstiţial, se creează o diferenţă de presiune osmotică mai mare decât cea normală din lichidele extracelulare având ca efect o absorbţie excesivă a apei cu generarea de microedeme.
Aceste microedeme creează o presiune asupra celulei și capilarului activând un sistem de apărare imunitară, hiperplazia și hipertrofia sistemului reticular. Succesiv, are loc diferenţierea fibrelor de colagen (întărirea cu colagen a fibrelor), luând astfel naștere micronodulul, o capsulă cu adipocite deteriorate de procesul regresiv abiotrofic, înconjurată de colagen şi izolată de ţesutul adipos irigat.
Procesul extinzându-se are loc o îmbinare a mai multor noduli, generând macronodulul (explicaţia pentru aspectul de “coajă de portocală” sau de “cocoloaşe”).
Celulita afectează mai mult femeile (98%) decât bărbaţii (2%). Aceştia din urmă au o cantitate de apă mai mare în corp dar şi de muşchi (ceeace uşurează mult procesele de eliminare a toxinelor şi poluanţilor întroduşi în corp – uite un ALT argument pentru a bea şi mai multă APĂ -Apă Preventivă Alexoae) comparativ cu corpul femeii care conţine mai multă grăsime şi mai puţină apă (de aceea femeile au un motiv în plus să se hidrateze ŞI mai mult).
Celulita nu este sinonimă cu obezitatea (există femei care au greutate normală sau subponderale care au celulită). Pe cale digestivă se produce supraîncărcarea cu grăsime, glicogen, sare şi toxine a celulelor adipoase/grase din hipoderm.
La femei, secreţia în exces de către ovare a foliculinei favorizează instalarea celulitei.
Pe cale nervoasă/imunitară un şoc emotiv sau afectiv deosebit înlesneşte de asemenea instalarea celulitei.
Slăbitul brusc produce topirea rapidă a grăsimilor corpului urmată de o eliberare masivă a toxinelor depozitate în aceste zone grase (plumb, mercur, cadmiu, metale grele, pesticide, poluanţi organici persistenţi, benzpireni, dioxine etc introduse odată cu apa de la reţea sau freatică şi acumulate în timp) fenomen ce poate pune în pericol chiar viaţa.
Cine este predispus să facă celulită?
Persoana care are un index de masă corporală mai mare de 25. Persoana care are oscilaţii mari de greutate (efectul YO-YO) după diete năstruşnice severe. Organismul după ce slăbeşte rapid de exemplu 10 kg se va apăra depunând în exact aceleaşi locuri 20 de kg şi putând determina apariţia unor boli foarte grave – endocrine, metabolice, neurodegenerative, cardiovasculare sau cancerigene (organismul pierde apă şi masă musculară în timp scurt).
Persoana care nu consumă sau, consumă rar fructe şi legume proaspete. Acestea pe lângă aportul de apă pură care este vehicolul de eliminare a toxinelor cel mai sigur, aduc substanţe care neutralizează o parte din aceste toxine (fitonutrienţii antioxidanţi).
Persoana care consumă dulciuri concentrate cu indice glicemic ridicat (sucuri carbogazoase care conţin edulcoranţi sau îndulcitori sintetici, coloranţi sau arome sintetice). Excesul de zaharuri concentrate este transformat în trigliceride (grăsime) care sunt fie depozitate în adipocite (mărind volumul acestora de peste o sută de ori), fie interacţionează cu poluanţii din sânge (aduşi odată cu “generoasa apă minerală cumpărată sau cărată de pe la izvoare, prin dizolvare sau cu E-urile din alimente şi transformate în ateroame care se depun pe pereţii arterelor şi sporind gradul de risc cardiovascular sau neurologic).
Persoana care consumă frecvent mezeluri (extrem de bogate în conservanţi, E-uri toxice (nitriţi, nitraţi, sare, coloranţi, etc), conserve, semipreparate congelate, fast-food, junk-food
Persoana care consumă alcool zilnic (alcoolul dezhidratează şi îmbolnăveşte ficatul dar şi sistemul nervos).
Persoana constipată cronic. Constipaţia este cauzată de o hidratare insuficientă (organismul stoarce bolul fecal de ultima picătură de apă) toxinele neevacuate fiind absorbite în sânge. Aceste toxine sunt parţial depozitate în stratul de grăsime, parţial sunt eliminate prin rinichi, piele (transpiraţie urât mirositoare) sau prin salivă (halenă fetidă sau gură şi respiraţie care miros îngrozitor de neplăcut).
Persoana care fumează. În fumul de ţigară sunt peste 7200 de toxine care ajung a fi izolate/neutralizate/depozitate parţial în ţesutul gras.
Persoana sedentară. Irigarea cu sânge deficitară favorizează fenomenul de “băltire” a sângelui în microcirculaţia hipodermică ajungându-se la varice şi hemoroizi. Când ţesutul conjunctiv nu este irigat şi detoxifiat corect, apar edemele prin reţinerea apei (prin diferenţă de presiune osmotică). Exerciţiul fizic creşte metabolismul (în special catabolismul şi arderea grăsimilor acumulate).
Persoana care se hidratează insuficient sau cea care se hidratează cu lichide nesănătoase. Până nu demult se credea că apa minerală produce celulită datorită sodiului în exces prezent în apa minerală. Aceasta este întradevăr contraindicată persoanelor cardiace, celor cu insuficienţă renală sau hepatică, celor cu litiază sau celor cu cancer, dar din motive comerciale s-a afirmat că nu este nici o legătură între apa minerală şi celulită. Apa “minerală” conţine însă o mulţime de poluanţi alături de prea-lăudatele minerale care vor fi depozitate în ţesutul gras (în special pesticidele).
Persoana care poartă haine strâmte, în special pantaloni strâmţi îngreunând circulaţia sanguină.
Persoana care se relaxează “picior peste picior” poziţie care împiedică circulaţia de întoarcere venoasă.
Persoana care are coloana vertebrală deformată (lordoză), cea care poartă tocuri înalte, persoana depresivă sau stresată.
Alte cauze ale celulitei sunt:
- alimentaţia prea abundentă şi prea bogată în calorii;
- consumul unui număr prea mare de medicamente fară o necesitate absolută;
- excesele de ceai, cafea, alcool, tutun;
- consumul unei cantităţi insuficiente de lichide zilnice;
- dezechilibrul endocrin, proasta funcţionare a ovarelor, tiroidei şi hipofizei;
- viaţa sedentară, suboxigenarea;
- tulburări intestinale (constipaţia sau colita), şi hepatice;
- tensiuni nervoase, depresii nervoase, oboseala, surmenajul;
Celulita este mai răspândită la femei decât la bărbaţi, întrucât ele au mai mult ţesut conjunctiv decât bărbaţii.
Celulita nu trebuie confundată cu adipozitatea, depusă în ţesutul conjunctiv dintre piele şi muşchi. De regulă celulita se instalează la ceafă, formând câte o mică cocoaşă cauzatoare de suferinţe locale sau la distanţă (cauzate de tulburări circulatorii, iritaţii al e nervilor locali, etc.) pe maxilare şi sub bărbie, formând bărbia dublă; la spate unde poate provoca mari dureri în deosebi la nivelul coloanei vertebrale pe care o poate înconjura cu infiltraţii celulitice (deseori comprimând ramurile nervoase si vasele de sânge care tranzitează regiunea afectată).
Cea mai obişnuită zonă de depunere a celulitei este zona şoldurilor şi coapselor.
Celulita coapselor, genunchilor şi a gleznelor este cea mai răspândită, de regulă, dar nu este ocolită nici partea de sus a braţelor, zonă foarte sensibilă la atingere, sau în jurul cicatricelor postoperatorii.
Celulita se manifestă prin mărirea volumului ţesutului subcutanat, dându-i un aspect de umflare, apariţia de noduli care se simt la pipăit şi care cu timpul se pot transforma în adevărate plăci celulitice, mărirea sensibilităţii la ciupit printr-o durere mai vie, diminuarea mobilităţii pielii şi dificultatea de a forma un fald prin ciupire şi atunci când se formează, are un aspect neregulat ca o coajă de portocală sau ca o conopidă.
De multe ori celulita se prezintă însoţită de alte manifestări, inestetice şi ele la rândul lor la fel ca celulita ,care pot fi luate ca afecţiuni separate şi care acum apar drept complicaţii.
Acestea sunt:
- varicozităţile – vinişoare colorate la nivel de coapsă determinate de presiunea nodulilor celulitici care au provocat staze venoase şi de congestie locală asupra venelor superficiale, care îşi pierd elasticitatea;
- echimozele – pată de mărime şi culoare diferită apărută în urma unei hemoragii subiacente, de regulă roşie-violacee obţinută în urma unei loviri;
- vergeturile – o ruptură a fibrelor elastice ale dermului datorită unor extensii a ţesutului subcutanat provocate de nodulii celulitici.
- tulburări de circulaţie, datorită celulitei picioarelor care la nivel de genunchi şi glezne în special blochează circulaţia, având ca rezultat picioare reci şi umflate ori de multe ori roşii.
Tratament:
- înlăturarea cauzelor;
- alimentaţia raţională;
- mişcări de respiratie şi inhalarea de oxigen;
- kinetoterapie;
- mişcare;
- odihnă suficientă;
- vibromasajul;
- masajul executat la început cu mişcări uşoare, celulita fiind o afecţiune cu sensibilitate deosebită la durere şi cu echimoze ce se formează la presiuni mici.

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply