RSS
 

din vârful tastelor…

14 Apr

Becul economic revarsă o lumină palidă în cabinet.
„Parcă-i un salon din „pavilionul canceroşilor” mă trece un gând.
Doctorul explica, dincolo de uşa întredeschisă, unei doamne de ce cutare medicament e mai bun ca altul.
„E complicat să vă expun acum graficele comparative şi toate studiile efectuate ca să vă conving de ce e mai bun ăsta… E într-adevăr mai scump, da merită!… Poate mergeţi cu mine la un simpozion şi atunci poate că veţi înţelege mai bine ce vreau să vă spun!” îi explica doctorul cuprins parcă de nerăbdare şi vizibil nervos.
Femeia nu prea înţelegea de ce îi schimba tratamentul pe care îl mai luase şi altă dată şi care o ajutase…
Privesc afişele publicitare înşirate pe pereţii sălii de aşteptare cu numele diverselor firme de medicamente scrise pe la colţuri şi îmi aduc aminte de o „prezentare” ţinută cu vreo 3 ani în urmă într-un luxos restaurant.
Un amic doctor mă rugase să mă ocup de realizarea slide-urilor în power-point şi de restul imaginilor. Au fost invitaţi medici din judeţ (unul limitrof Mehedinţului) dar şi din Ungaria.
La terminarea savantelor expuneri, doctorii au dat năvală înspre mesele încărcate cu bucate iar eu am rămas să strâng aparatura: laptop, videoproiector, cabluri, mufe, reflectoare, etc.
La un moment dat am vrut să îmi iau şi eu ceva de mâncare (plecasem de-acasă pe la 4 dimineaţa şi ocupat cu repetiţiile „actorilor” uitasem să beau până şi obişnuitul pahar cu apă).
N-am avut nici o şansă să penetrez zidul uman. Fiecare înfuleca de-a-mpicioarelea ce apuca sau îndesa în plase de plastic. Am fost de-a dreptul ORIPILAT de comportamentul acestor bravi slujitori ai lui Esculap.
Am vrut să filmez momentul însă mi-a fost ruşine şi m-am temut de duşmănia acestora. Doar ungurii stăteau pe margine şi priveau.
Mi-am zis că mai bine e să aştept – „s-or sătura odată şi-odată şi mai rămâne ceva şi pentru mine”.
Ei aş! Mesele s-au golit complet şi odată cu ele şi sala de oameni.
Am intrat în bucătărie să cer ceva la femeile care pregătiseră meniul însă mi-au spus că „au scos tot-tot afară pe mese”. Nu mai aveau nimic, nici măcar vreo felie de pâine şi că „nu mai găteau!”…
Mi-am dus echipamentul la maşină, am plecat şi am oprit la margine de oraş la un magazin de unde mi-am luat ceva de ronţăit – eugenii şi grisine.
A fost ULTIMA „prezentare medicală” la care m-am mai dus de-atunci!…

Următorul pacient al doctorului, beneficiază cam de acelaşi discurs explicativ însă despre „calităţile” altui „produs-medicament”.
Îl ascult curios şi mă întreb ce ar mai fi trebuit să ştie firoscosul doctor, înainte de a recomanda doct „boabele” alea?
De pildă …
Că industria farmaceutică este pe locul doi în lume ca PROFIT după cea bancară.
Că doar CANCERUL aduce PROFIT mai mare decât traficul de arme şi droguri LA UN LOC.
Că SINGURA grijă a corporaţiilor farmaceutice este să-şi MAXIMIZEZE PROFITUL.
Că un medicament „nou” pe piaţă este timp de 10 ani este „pe brevet” şi înainte ca patentul să expire acesta are cel puţin o „calitate” – este foarte SCUMP.
Că medicamentele aşa-zis „noi” nu sunt decât copii „la indigo” ale celor deja existente însă ele sunt suficient de „diferite” pentru ca companiile (!) să ceară brevet nou propriu (În 1990 se produceau la nivel mondial circa 50 de medicamente noi, acum nu mai mult de 20!).
Iată ALTE câteva trucuri prin care corporaţiile îi păcălesc pe doctori (şi nu-i vorba de excursii în paradisuri, premii sau potol gratis ci de … ALTCEVA).
Înainte de a se scoate o pilulă „nouă” se fac o mulţime de testări placebo controlate apoi se face mare tam-tam întrucât acestea garantează rezultate pozitive (aproape toate medicamentele vor fi comparate, la un moment sau altul, cu placebo iar „lăudătorii” angajaţi de companiile de medicamente să-i năucească de cap pe doctori, iubesc rezultatele pozitive dar şi…graficele pe care le produc acestea).
Ce se fac însă dacă pilula a nouă are rezultate negative la teste în ciuda tuturor eforturilor?
Datele dezamăgitoare nu vor fi introduse în grafice ci vor fi menţionate pe scurt cu litere mici sau ignorate în mod deliberat când se trag concluziile. Dacă rezultatele sunt absolut negative nu se publică deloc sau cu foarte mare întârziere.
Alte câteva trucuri folosite.
Se aruncă toate datele într-un program de statistică şi se raportează ca semnificativă orice relaţie între orice şi orice doar dacă serveşte la demonstraţie. Unele rezultate ies pozitive doar dintr-un noroc chior.
Dacă grupul de tratament se simte mai bine decât cel placebo, este lăsat aşa iar dacă grupul placebo se descurcă mai bine – acest indicator va fi „ajustat” când se vor trage concluziile.
Efectele secundare dau o imagine proastă noului medicament aşa că nu vor fi incluse în analiza finală.
Dacă unele date grafice „nu dau bine” vor fi ştersae iar dacă aduc un spor de imagine medicamentului, vor fi păstrate.
Dacă rezultatele sunt proaste, computerul poate analiza subgrupele: poate că va găsi ceva date diferite, favorabile.
Când testele sunt pozitive ele sunt publicate de câteva ori în locuri diferite ca să pară că există o „abundenţă” de testări diferite.
Informaţia care pune în lumină bună un medicament are şanse mai mari să fie reprodusă decât aceea care arată ineficienţa lui.
Lista trucurilor folosite este lungă şi plină de cinism. PROFITUL este, după cum spuneam, SINGURUL CRITERIU…

O bătrânică iese din cabinet ţinând strâns în pumn hârtia “electronică” pentru farmacie şi băţul de care se sprijină la mers.
Îi deschid uşa, o ajut să iese, ies şi eu odată cu ea apoi renunţ să mă mai întorc la întâlnirea mea programată – cu doctorul.
Vream să-i povestesc despre apă.
Însă asta PREVINE şi nu ar face decât să-i încurce socotelile. Ce rost are să mai pierd din timpul şi aşa destul de scurt, al vieţii mele?
„Medicii sunt oameni morţi din punct de vedere spiritual, spunea Mircea Eliade. Pentru că şi-au însuşi erorile metodic şi experimental”…

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply